Povestiri ACASA Povestiri de lecturi scolare

«

»

MACBETH (1)

Macbeth de William Shakespeare

Partea întâi a povestirii pe scurt

macbeth

Macbeth și Banquo întâlnesc vrăjitoarele

Macbeth era un nobil înrudit îndeaproape cu regele Scoției, Duncan cel Blând. Pe când se întorcea de la o luptă, împreună cu nobilul Banquo, le ieșiră în cale trei vrăjitoare. Una îi vorbi lui Macbeth dându-i titlul pe care îl avea, than de Glamis. A doua îi spuse than de Cawdor, rang ce nu îi aparținea. Cea de-a treia îl salută, spunându-i câ în curând va fi rege.

Cele trei vrăjitoare i se adresară apoi lui Banquo, spunându-i că va fi mai mic și, în același timp, mai mare decât Macbeth. El va fi nu atât de fericit, dar mult mai fericit. De asemenea, el nu va domni în Scoția, dar fiii lui vor fi regi.

Vrăjitoarele dispărură. Nu mult după aceea, sosiră niște trimiși ai regelui care îi conferea lui Macbeth titlul de than de Cawdor. Uluit de această împlinire a profeției vrăjitoarelor, nobilul începu să creadă în sinea lui că s-ar putea împlini și profeția că va fi rege.

Aflând toate acestea, soția lui, femeie rea și ambițioasă, începu să îl îndemne să îi ia viața regelui. Tocmai atunci sosi și regele în ospeție, împreună cu fiii lui, Malcolm și Donalbain. Regele fu primit foarte frumos de lady Macbeth, drept pentru care el îi trimise, înainte de culcare, un diamant prețios.

La miezul nopții, lady Macbeth porni să îi ia viața regelui. Îl îndemnase pe soțul ei să facă această faptă, dar el nu voise să își mânjească mâinile cu sânge. Totuși, nu o oprise pe ea să comită crima. Femeia avusese grijă ca scutierii regelui să se îmbete și să adoarmă. Ea intră cu pumnalul în mână în încăperea în care dormea regele. Ceva o opri însă să folosească pumnalul și se întoarse la soțul ei.

Macbeth aproape că se răzgândise. Se gândise că e rudă apropiată cu regele și că acesta se purtase foarte frumos cu el. Nu numai atât, dar acum era gazda regelui și se cuvenea să îl apere, nu să îl ucidă.

Lady Macbeth, aflând aceste gânduri, nu se lăsă. Începu să-i spună ce ușor era să săvârșească crima și cum o faptă săvârșită într-o clipă avea să le aducă strălucirea regească. Îl acuză apoi de lașitate și de sperjur, căci jurase să făptuiască omorul. În sfârșit, îi arătă că vor arunca vina pe scutieri ce dormeau cu regele în cameră. Vorbele femeii îl hotărâră din nou.

Macbeth luă pumnalul și porni spre camera regelui. Pe drum, i se păru că vede în aer un alt pumnal, cu vârful plin de sânge și îndreptat spre el. Încercă să îl apuce, dar nu era decât plăsmuirea creierului său înfierbântat. Intră în camera regelui și îl ucise, în timp ce slujitorii strigară în somn și se treziră. Rostiră o scurtă rugăciune, apoi adormiră din nou.

Ucigașul se întoarse la soția lui speriat și frământat. Ea îl trimise să se spele de sânge pe mâini și plecă să mânjească cu sânge obrajii scutierilor spre a putea să-i învinuiască de crimă.

Dimineață, crima fu descoperită. Deși pumnalul aflat lângă ei și sângele de pe ei îi acuza pe scutieri, toată lumea îl bănui de crimă pe Macbeth. El ar fi avut motive mult mai puternice să făptuiască crima decât cei doi bieți slujitori. Fiii regelui fugiră ca să-și scape viața, Malcolm la curtea Angliei, iar Donalbain în Irlanda.

* * *

Sursa foto

Urmează Macbeth (2)

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă!
4468025380

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Puteti folosi aceste HTML etichete şi atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>