Povestiri ACASA Povestiri de lecturi scolare

«

»

HAMLET (1)

Hamlet de William Shakespeare

Partea I a povestirii pe scurt

hamlet

Hamlet

Prințul Hamlet își pierdu tatăl și se văzu înlăturat de la tronul Danemarcei. Mama sa, regina Gertruda, se căsători după nici două luni de văduvie, cu Claudius, fratele soțului decedat. Lumea se miră, căci Claudius era și urât și fără suflet, spre deosebire de răposatul său frate.

Profund afectat de moartea tatălui său și mai ales de nesocotirea memoriei lui de către mama sa, Hamlet deveni melancolic. Își pierdu veselia, nimic nu îi mai fu pe plac și se plictisi de lume.

Regina Gertrude și regele încercară să îl înveselească pe prinț, cu felurite petreceri și serbări. Hamlet, însă, umbla numai în haine negre și era veșnic abătut. Claudius răspândise vestea că tatăl său fusese ucis de mușcătura unui șarpe. El se întreba mereu dacă șarpele nu fusese chiar Claudius. Se mai întreba și dacă mama lui știuse de această crimă și o încuviințase.

Hamlet află că fantoma tatălui său apăruse de câteva ori pe terasa din fața palatului. O văzuseră soldații de strajă și chiar Horatio, prietenul său. Se hotărî să aștepte și el stafia, împreună cu Horatio și cu un soldat din gardă, Marcellus.

După ce duhul apăru, îl chemă pe Hamlet deoparte și îi povesti cum murise. Claudius îi turnase în ureche o otravă puternică în timp ce dormea după masă în grădină. Fantoma îi ceru fiului său să îl răzbune împotriva lui Claudius, dar să nu îi facă niciun rău mamei sale, pe care o va pedepsi Cerul. Hamlet făgădui că așa va face.

Hamlet își propuse să nu se mai gândească la nimic decât la răzbunare. Cum toate cele întâmplate îl făcuseră să arate ca și cum și-ar fi ieșit din minți, se hotărî să se prefacă nebun, pentru a nu da de bănuit ce urmărește.

Regele și regina, văzându-l cât de nebunește arată și se poartă, crezură că această nebunie este cauzată de dragoste. Înainte de moartea tatălui său, Hamlet se îndrăgostise pătimaș de Ofelia, fiica primului sfetnic regal, Polonius. Fata primise semnele lui de dragoste, care încetaseră după moartea tatălui. Ba chiar se purtase foarte aspru cu ea, dar Ofelia socotise că de vină este nebunia lui.

La un moment dat, iubirea pentru fată îl împinse pe Hamlet să îi scrie Ofeliei o scrisoare plină de patimă. Fata arătă scrisoarea tatălui său, iar acesta o arătă regelui și reginei. Ei crezură că dragostea este cauza nebuniei tânărului.

În sinea lui, Hamlet nu se împăca cu crima pe care trebuia să o facă. Îi era greu fiindcă totuși era vorba de unchiul lui și soțul mamei sale. Pe de altă parte se întreba dacă fantoma fusese adevărată și nu fusese vreo uneltire a diavolului. Până la urmă hotărî să aștepte până când va avea o dovadă mai serioasă că tatăl său fusese victima unei crime.

Sosind la curte o trupă de actori pe care îi știa, Hamlet le ceru să joace o piesă cu un subiect foarte asemănător întâmplărilor de la curtea Danemarcei.

În prima parte, când doamna din piesă jurase soțului ei credință neștirbită și că nu se va mărita a doua oară dacă el va muri înaintea ei, Claudius păli. Când însă ucigașul turnă veninul în urechea soțului adormit în grădină, Claudius întrerupse spectacolul, strigând că îi este rău și plecând de acolo.

* * *

Sursa foto

Urmează Hamlet (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!

 

4468025380

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Puteti folosi aceste HTML etichete şi atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>