Povestiri ACASA Povestiri de lecturi scolare

«

»

MIZERABILII (62) de Victor Hugo

PARTEA a V-a JEAN VALJEAN

CARTEA I Războiul între patru ziduri

VI Marius rătăcit, Javert laconic

Urmare la Mizerabilii (61)

mizerabilii

Mizerabilii. Șeful de tun doborât de Enjolras

Fiind atât de disperat, Marius nu își pusese întrebarea ce caută acolo domnul Fauchelevent, dar nici acesta nu spusese niciun cuvânt când Marius garantase pentru el.

După ce plecară cei cinci oameni, Enjolras se gândi și la prizonier, la Javert. Acesta ceru întâi apă, apoi spuse să îl întindă și pe el pe o masă, cum stătea cadavrul lui moș Mabeuf. Nu mai putea să stea în picioare, legat de stâlp.

Cinci oameni îl legară bine pe inspectorul de poliție, apoi îl întinseră pe masă. În timpul acesta, Jean Valjean privea de la distanță, atrăgând privirile lui Javert. Polițistul îl recunoscu și arătă aceasta rostind numai un cuvânt.

VII Situația se înrăutățește

Pe măsură ce trecea timpul, liniștea devenea tot mai apăsătoare. Nimic nu mișca pe străzi, dar se auzea o mișcare în depărtări.

De teama unui atac pe la spate, Enjolras hotărî să se baricadeze toate străzile cu acces la baricada mare. Erau acum mult mai greu de cucerit, dar nici nu mai aveau vreo ieșire.

Oamenii fură așezați din nou fiecare la postul său de luptă și primiră câte o rație de rachiu. S-au instalat ordinea și liniștea.

Un huruit și un zăngănit se auziră, apoi se ivi un tun. Tunarii se pregătiră să tragă, Enjolras ordonă oamenilor să își încarce armele. Obuzul porni și, în același timp cu el, țâșni Gavroche. Băiatul intră în baricadă, în timp ce obuzul căzu într-un șanț, fără a provoca vreo pagubă.

VIII Artileriștii trebuie să fie luați în serios

Marius îl întrebă pe băiat ce caută acolo. Ca să scape de ceartă, băiatul minți că dăduse scrisoarea portarului, fiindcă domnișoara dormea. Avea să o primească atunci când se va deștepta.

Tânărul făcu o legătură între scrisoare și prezența tatălui Cosettei în baricadă. I-l arătă pe Jean Valjean lui Gavroche și îl întrebă dacă îl cunoaște. Cum băiatul nu îl văzuse la față când îi dăduse scrisoarea, răspunse liniștit că nu îl cunoaște și bănuielile lui Marius se risipiră.

Gavroche le spuse luptătorilor că sunt înconjurați de armată și de garda națională. Tunarii reluară atacul și de această dată uciseră doi oameni și răniră alți trei.

Enjolras îl ochi pe șeful de tun și îl ucise, astfel că răsculații mai câștigară câteva minute.

IX Folosul unui vechi talent de braconier și al împușcăturii fără greș care influențase asupra condamnării din 1796

Oamenii din baricadă începură să se sfătuiască. Aveau nevoie de o saltea ca să astupe deschizătura baricadei, astfel încât oamenii să nu mai fie nimeriți de schije.

La una din ferestrele unei mansarde, o femeie fixase cu două sfori o saltea, ca să o ferească de gloanțe. Jean Valjean își luă pușca, trase în cele două sfori și salteaua căzu în stradă.

Bătrânul înfruntă gloanțele soldaților, fugi în stradă, luă salteaua și o aduse în baricadă, fixând-o în deschizătură. Următoarea lovitură de tun se opri chiar în saltea.

X Zori

Chiar la vremea aceea, Cosette se trezi. Tânăra nu știa ce se petrecea în Paris și, stând doar în camera ei, nu auzise veștile aduse de bătrâna Toussaint.

Cosette se întrebă dacă Marius i-o fi primit scrisoarea și pe unde o fi el acum. Se îmbrăcă și constată că în casă nu se mișcă nimeni. Toussaint nu se trezise, iar Jean Valjean era la baricadă, dar fata crezu că nici el nu se trezise încă.

Auzind niște zguduituri surde, Cosette crezu că sunt porțile orașului care se deschid și se închid, fără a bănui că, undeva, tunurile trăgeau în baricadă.

XI O împușcătură care nu dă greș, dar care nu ucide pe nimeni

Baricada era ținută sub foc continuu de asediatori, pentru a-I face pe cei asediați să își epuizeze muniția. Răsculații, însă, înțelepți, nu răspundeau. Asediatorii trimiseră un pompier pe un acoperiș, să vadă ce se întâmplă în baricadă.

Jean Valjean ținti pompierul, căruia îi zbură casca de pe cap. Omul dispăru, dar apăru imediat un altul. Jean Valjean îi nimeri și acestuia casca, astfel că asediatorii înțeleseră avertismentul și nu mai trimiseră niciun observator. Întrebat de Bossuet de ce nu îi ucisese pe cei doi, Jean Valjean nu răspunse nimic.

* * *

Sursa foto

Dă clic aici pentru Mizerabilii (63)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!

 

4468025380

2 pings

  1. MIZERABILII (63) de Victor Hugo. Povestire pe scurt pentru elevi

    […] « MIZERABILII (62) de Victor Hugo […]

  2. MIZERABILII (61) de Victor Hugo. Povestire pe scurt pentru elevi

    […] MIZERABILII (62) de Victor Hugo » […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Puteti folosi aceste HTML etichete şi atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>