Povestiri ACASA Povestiri de lecturi scolare

«

»

MIZERABILII (43) de Victor Hugo

PARTEA a IV-a IDILA DIN STRADA PLUMET ȘI EPOPEEA DIN STRADA SAINT-DENIS

CARTEA a II-a EPONINE

Capitolul I Câmpul Ciocârliei

Urmare la Mizerabilii (42)

mizerabilii

Mizerabilii. Eponine udă grădina lui moș Mabeuf.

Imediat ce Javert plecase din Casa Gorbeau cu arestații, Marius plecase și el, la Courfeyrac. Dormise la acesta și a doua zi, dis-de-dimineață, se întorsese la Casa Gorbeau. Își plătise chiria, își luase toate lucrurile și părăsise definitiv casa. Pe la prânz, când Javert venise să îl întrebe despre întâmplările din ajun, o găsise doar pe țața Bougon, care îi spusese că tânărul s-a mutat.

Javert crezu că tânărul se temuse și fugise. Marius plecase fiindcă nu voia să fie martor într-un proces împotriva lui Thenardier. Se împrumutase în fiecare săptămână câte cinci franci de la Courfeyrac și îi trimisese la grefa închisorii La Force pentru Thenardier. Acesta se tot întreba de unde vin banii, după cum și Courfeyrac se întreba unde s-or fi ducând cei cinci franci.

Marius era foarte necăjit. Pierduse orice urmă a fetei pe care o îndrăgise. Ar fi căutat-o, dar nu știa unde. Nu numai atât, dar, fiindcă nu mai muncise deloc, căzuse din nou în mizerie. Patima lui îl cufundase într-o visare permanentă, ce îl ducea către deznădejde. Într-o zi află că un frumos tăpșan verde pe unde îl purtaseră pașii era numit ”Câmpul Ciocârliei”. Cum îl auzise pe Thenardier numind-o Ciocârlia pe iubita lui, Marius socoti că aici o va găsi pe fată și veni zilnic în acest loc.

II Cum se nasc crimele în cloaca închisorilor

Javert era nemulțumit de prada lui din casa Gorbeau. Ar fi vrut să pună mâna și pe prizonierul tâlharilor, pe care îl socotea a fi mai de preț decât aceștia. Pe de altă parte, îl scăpase pe Montparnasse, care nu urcase la Thenardier, și pe Claquesous, care dispăruse în mod inexplicabil pe drumul către închisoare. În aceste împrejurări, dispariția lui Marius avea cea mai mică importanță.

Arestați fură închiși sub pază strictă. Numai unul dintre arestați, Brujon, fu lăsat să circule liber în curtea închisorii, în speranța că va putea fi făcut să vorbească.

Tâlharii nu se potoliră, însă, nici în închisoare. Brujon aranjă astfel încât niște mesaje să circule chiar și la cei închiși în carceră. Astfel, Babet primi un bilet în care se spunea că s-ar putea da o lovitură în strada Plumet. Prin mai mulți intermediari, biletul ajunse apoi la Eponine, care fusese eliberată din lipsă de dovezi.

Eponine se dusese și verificase locul loviturii apoi transmisese înapoi că nu era nimic de făcut. Babet renunță la lovitură.

III Moș Mabeuf are vedenii

Singurul loc în care se mai ducea Marius era la domnul Mabeuf. Bătrânul o ducea foarte rău, Încerca să cultive indigo într-o bucățică de grădină. Își amanetase gravurile de aramă la Muntele de piatate și nu mai avea nicio resursă. Nu mai mânca decât la prânz, și atunci un singur ou.

Într-o seară, bătrânul stătea în grădină și privea cerul. Era mereu senin și nu mai plouase de multă vreme. Plantele aveau mare nevoie de apă. Bătrânul încercă să desprindă lanțul fântânii, dar nu izbuti.

Deodată, bătrânul auzi un glas care îl întreba pe moș Mabeuf dacă nu vrea să-i ude grădina. Din tufișuri ieși o fată înaltă și slabă, desculță și îmbrăcată în zdrențe. Fata udă toată grădina, spre marea bucurie a bătrânului. Când termină, bătrânul îi spuse că regretă că nu are cu ce să o răsplătească. Atunci fata ceru ca răsplată adresa domnului Marius. Domnul Mabeuf nu mai știa unde locuiește Marius, dar îi spuse fetei că se plimbă adesea pe Câmpul Ciocârliei.

IV Vedenia lui Marius

După ce trecură câteva zile de la vizita fetei la moș Mabeuf, Marius, cu cei cinci franci în buzunar, porni către închisoare. Pe drum, hotărî să treacă întâi pe la Câmpul Ciocârliei.

Marius se așeză pe marginea podului de peste râul ce trecea pe acolo. Auzi deodată o voce răgușită care i se adresă. O văzu pe Eponine, desculță și zdrențăroasă, cu părul plin de paie, fiindcă dormise în podul unui grajd.

Fata îl privi cu bucurie și începu să-i vorbească. Tânărul nu îi răspunse, iar ea trase concluzia că nu se bucură că o vede. Îi spuse atunci că știe ea cum l-ar putea înveseli. Cu mare greutate, împotriva voinței sale, fata îi spuse că are adresa domnișoarei, cea pe care el i-o ceruse.

Beat de fericire, Marius sări și îi ceru să îl ducă imediat acolo. Îi mai ceru să jure că nu îi va spune tatălui ei acea adresă. Eponine porni la drum, cu Marius după ea. La un moment dat se opri și îi aminti că îi făgăduise să îi dea orice vrea ea. Tânărul scoase din buzunar cei cinci franci, destinați tatălui Eponinei și îi puse în mâna fetei. Ea lăsă banul să cadă și îi spuse că nu vrea banii lui.

* * *

Dă clic aici pentru Mizerabilii (44)

Sursa foto

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!

 

4468025380

1 ping

  1. MIZERABILII (44) de Victor Hugo. Povestire pe scurt pentru elevi

    […] « MIZERABILII (43) de Victor Hugo […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Puteti folosi aceste HTML etichete şi atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>