Povestiri ACASA Povestiri de lecturi scolare

«

»

MIZERABILII (36) de Victor Hugo

PARTEA a III-a MARIUS

CARTEA A VI-A. ÎNTÂLNIREA A DOUĂ STELE

I Porecla, un mod de formare a numelor de familie

Urmare la Mizerabilii (35)

mizerabilii

Mizerabilii. Plimbarea în grădina Luxembourg

Marius era la vremea aceea un tânăr frumos, cu părul negru, fruntea înaltă și privirea visătoare. Fetele se uitau după el, dar el fugea cu sfială de ele.

Singurele persoane de sex feminin pe care Marius nu le ocolea erau bătrâna care îi curăța odaia și o fetiță pe care o vedea de vreun an pe aleile grădinii Luxembourg.

Fetița venea la plimbare însoțită de un bărbat de vreo șaizeci de ani, cu părul albit. Ea părea să aibă vreo paisprezece ani, era slabă și urâțică. Purta mereu o rochie neagră de lână, ca fetele în pension la călugărițe.

Courfeyrac, văzându-I pe cei doi, o poreclise pe fată domnișoara Lanoire (noire=negru, lb.franceză) și pe bărbat domnul Leblanc (blanc=alb, lb.franceză).

II Lux facta est (Și se făcu lumină, lb.latină)

Timp de vreo șase luni, Marius întrerupse plimbările prin grădina Luxembourg. Într-o zi frumoasă de vară reveni. Pe aleea știută revăzu bărbatul și fata. Pe bărbat îl recunoscu imediat, dar pe fată nu. Crescuse, devenise frumoasă și încântătoare. Până la urmă o recunoscu și își dădu seama că fetița devenise o domnișoară frumoasă și bine îmbrăcată. Mai trecu pe lângă banca lor de câteva ori și, o dată, fata ridică ochii ei albaștri și nevinovați, cu o privire încă de copil.

III Joc de lumină al primăverii

Într-o zi însă, privirile lui Marius și ale fetei se întâlniră și fata privea altfel de această dată.

Privirea fetei îl aduse pe Marius la starea de visare care precede iubirea. Seara, tânărul își dădu seama că se ducea la plimbare cu hainele de toate zilele, ceea ce acum i se păru că nu se cuvine.

IV Începutul unei boli grele

A doua zi, Marius de îmbrăcă cu hainele cele noi, ba își puse chiar și mănuși. Văzându-l, Courfeyrac bănui că se ducea la vreun examen.

Ajuns la Luxembourg, Marius porni spre alee. Trecu pe lângă banca pe care se aflau cei doi, drept și mândru, dar roșu la față și cu bătăi de inimă. Se duse și reveni de câteva ori, apoi se așeză pe o bancă, socotind că devenise prea insistent.

Plecă apoi spre casă și în ziua aceea uită să mănânce.

V Tot felul de trăsnete cad pe capul țaței Bougon

A doua zi, Marius se îmbrăcă tot cu hainele cele noi, spre mirarea țaței Bougon, bătrâna care îi făcea curat în odăiță. Se duse în grădina Luxembourg și se așeză pe banca lui, de unde îi zărea pe cei doi. Plecă de acolo la închiderea grădinii.

Și a treia zi, Marius se îmbrăcă la fel, făcând-o pe bătrână să îl urmărească. Nu reuși, fiindcă tânărul mergea repede, iar ea era bătrână și astmatică.

Timp de cincisprezece zile se duse Marius zi de zi în grădina Luxembourg. Nu se mai plimbă prin fața celor doi, ci se așeză mereu pe banca lui, privind fata de la distanță.

VI Prizonier!

În ultima zi se petrecu ceva neobișnuit. Bătrânul și fiica lui s-au ridicat de pe bancă și au pornit să se plimbe în direcția lui. Trecând pe lângă Marius, fata îl privi în așa fel încât lui i se păru că voise să-i spună că, dacă nu a venit el, a venit ea spre el.

Seara, Marius îl pofti pe Courfeyrac la restaurant și mâncă cu poftă. Merseră apoi la teatru, iar a doua zi se văzură la cafenea. Marius era foarte vesel, vorbea tare și râdea cu orice prilej. Era îndrăgostit.

VII Aventurile literei ”U” lăsată în voia presupunerilor

Timp de o lună, Marius se duse zilnic la Luxembourg. Se apropie mereu de bancă, dar nu mai trecu pe dinaintea ei. Se temea să nu-I atragă atenția ”domnului Leblanc”. Totuși acesta simți ceva și schimbă banca pe care se așeza cu fata.

Marius nu își dădu seama de intenție și îi urmări și acolo. Când tatăl veni singur, Marius plecă, un alt semnal de primejdie pentru tată.

Într-o seară, Marius găsi pe banca lor o batistă brodată cu inițialele ”U.F.” Își închipui că batista era a fetei și că o chema Ursula. În zilele următoare, de câte ori apărea în grădină, Marius săruta batista, spre nedumerirea fetei, fiindcă batista nu era a ei, ci a tatălui său.

VIII Chiar și invalizii pot fi fericiți

Într-o altă zi, Marius suferi de gelozie. Un vânt ușor descoperise piciorul fetei. Tânărul era foarte supărat, căci, deși nu fusese nimeni altcineva pe alee, ar fi putut fi și ar fi putut să o vadă.

Tocmai atunci apăru un bătrân invalid pe alee. Chipul lui mulțumit ațâță mânia lui Marius, care bănui că văzuse și acela piciorul fetei. Trei zile dură supărarea lui Marius din această pricină.

IX Eclipsa

După ce trecu luna de plimbări zilnice prin grădina Luxembourg, lui Marius îi veni ideea să îi urmărească pe cei doi până acasă. Descoperi unde locuiesc și, după câteva zile, îl întrebă pe portar despre ei. Nu află decât că domnul era rentier.

După două zile de la această imprudență, nu mai ieși nimeni la plimbare, iar după opt zile de așteptare află că cei doi se mutaseră, fără a lăsa noua adresă.

Dă clic aici pentru Mizerabilii (37)

Sursa foto

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!

 

4468025380

1 ping

  1. MIZERABILII (37) de Victor Hugo. Povestire pe scurt pentru elevi

    […] « MIZERABILII (36) de Victor Hugo […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Puteti folosi aceste HTML etichete şi atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>