Finul lui Dumnezeu de Mihai Eminescu
Partea întâi a povestirii pe scurt
Un om sărac avea doi feciori. Nevasta lui l-a născut și pe al treilea. Nu a avut cine să i-l boteze și atunci i l-a botezat Dumnezeu, care tocmai era pe acolo împreună cu Sfântul Petru.
După băiatul acesta, femeia a mai făcut o fată. Fata s-a făcut tare frumoasă. Ducându-le mâncare la câmp, a văzut-o un zmeu, care și-a pus în minte să o fure. Finul lui Dumnezeu era năzdrăvan și a aflat gândul zmeului. I-a spus fetei să meargă la câmp după brazda pe care o va trage el. Zmeul era și el năzdrăvan. A aflat ce are în gând băiatul și a tras o brazdă până la casa lui. Fata s-a dus cu mâncarea direct la curtea zmeului.
Finul lui Dumnezeu a plecat să-și caute sora. A ajuns până la un copac. În vârful acestuia, doi pui de pajură vorbeau că va veni balaurul să-i mănânce. Balaurul a venit, dar băiatul l-a tăiat cu paloșul și l-a omorât. Pajura, de bucurie că i-a scăpat puii, i-a chemat pe frații ei, vântul de la răsărit sau Statu-Palmă Barbă-Cot și vântul de la miazăzi, un uriaș cu buzele mari. I-a întrebat dacă nu stiu unde stă zmeul care o furase pe sora băiatului. Cei doi nu stiau, dar i-au dat băiatului niste peri din capul lor si din barbă, să le dea foc când va avea nevoie de ajutor.
A plecat mai departe băiatul și pe drum s-a întovărășit cu un om care nu se sătura oricât ar fi mâncat și cu altul care murea de sete oricât de mult ar fi băut. Cei trei tovarăși au ajuns la curtea zmeului. Finul lui Dumnezeu s-a luptat trei zile și trei nopți cu zmeul, dar niciunul nu a învins. Atunci, băiatul a aprins perii și au venit cei doi frați. Zmeul avea trei capete. Frații au suflat așa de tare că au despicat trupul zmeului în două. Jumătatea cu un cap a murit, iar jumătatea cu două capete a fugit la împăratul acelei țări.
Finul lui Dumnezeu a pornit după zmeu, la curtea împăratului. Când a ajuns la o baltă, a văzut trei băieți care se băteau pentru o căciulă, un bici și o sulă de cizmărie. Erau fermecate, căciula îl făcea nevăzut pe acela care o punea pe cap, biciul îl suia la curtea împăratului pe cel care îl plesnea, iar sula îl suia pe dealul de sticlă unde împăratul își ținea ascunsă fata, de frica zmeului. Băiatul le spuse celor trei să intre în apă, el le va arunca lucrurile și vor fi ale cui le va prinde. Când băieții au intrat în apă, el a plesnit din bici și s-a trezit la curtea împăratului.
* * *
Dă click aici pentru Finul lui Dumnezeu – Partea a doua – !
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
8 comments
2 pings
Skip to comment form ↓
Bianca
10 septembrie 2017 în 21:44 (UTC 3) Link to this comment
Imi place😍😍😍 e frumos
Ai scris preaaa multttttt
Zinaida Strinu
12 septembrie 2017 în 7:57 (UTC 3) Link to this comment
Citește, citește, altfel o să uiți literele!
rares
12 noiembrie 2015 în 15:15 (UTC 3) Link to this comment
mersi foarte frumoasa
Zinaida Strinu
13 noiembrie 2015 în 17:30 (UTC 3) Link to this comment
Cu plăcere! Mă bucur că ți-a plăcut, Rareș!
luis
13 octombrie 2013 în 15:38 (UTC 3) Link to this comment
frumos ms
)
Zinaida Strinu
14 octombrie 2013 în 9:21 (UTC 3) Link to this comment
Cu placere, ma bucur ca ti-a placut !
Naica
23 mai 2013 în 20:22 (UTC 3) Link to this comment
Interesant basmul, nu-l stiam, sau poate l-am uitat !
Zinaida Strinu
29 mai 2013 în 6:46 (UTC 3) Link to this comment
Eu nu-l stiam sigur, l-am citit acum pentru prima oara, l-au cerut niste copii.
CALIN NEBUNUL (2)
4 septembrie 2015 în 19:00 (UTC 3) Link to this comment
[…] Finul lui Dumnezeu […]
FAT FRUMOS DIN LACRIMA de Mihai Eminescu - 3
23 noiembrie 2014 în 8:38 (UTC 3) Link to this comment
[…] Finul lui Dumnezeu […]