FINUL LUI DUMNEZEU (1)

Finul lui Dumnezeu de Mihai Eminescu

Partea întâi a povestirii pe scurt

Finul lui Dumnezeu

Un om sărac avea doi feciori. Nevasta lui l-a născut și pe al treilea. Nu a avut cine să i-l boteze și atunci i l-a botezat Dumnezeu, care tocmai era pe acolo împreună cu Sfântul Petru.

După băiatul acesta, femeia a mai făcut o fată. Fata s-a făcut tare frumoasă. Ducându-le mâncare la câmp, a văzut-o un zmeu, care și-a pus în minte să o fure. Finul lui Dumnezeu era năzdrăvan și a aflat gândul zmeului. I-a spus fetei să meargă la câmp după brazda pe care o va trage el. Zmeul era și el năzdrăvan. A aflat ce are în gând băiatul și a tras o brazdă până la casa lui. Fata s-a dus cu mâncarea direct la curtea zmeului.

Finul lui Dumnezeu a plecat să-și caute sora. A ajuns până la un copac. În vârful acestuia, doi pui de pajură vorbeau că va veni balaurul să-i mănânce. Balaurul a venit, dar băiatul l-a tăiat cu paloșul și l-a omorât. Pajura, de bucurie că i-a scăpat puii, i-a chemat pe frații ei, vântul de la răsărit sau Statu-Palmă Barbă-Cot și vântul de la miazăzi, un uriaș cu buzele mari. I-a întrebat dacă nu stiu unde stă zmeul care o furase pe sora băiatului. Cei doi nu stiau, dar i-au dat băiatului niste peri din capul lor si din barbă, să le dea foc când va avea nevoie de ajutor.

A plecat mai departe băiatul și pe drum s-a întovărășit cu un om care nu se sătura oricât ar fi mâncat și cu altul care murea de sete oricât de mult ar fi băut. Cei trei tovarăși au ajuns la curtea zmeului. Finul lui Dumnezeu s-a luptat trei zile și trei nopți cu zmeul, dar niciunul nu a învins. Atunci, băiatul a aprins perii și au venit cei doi frați. Zmeul avea trei capete. Frații au suflat așa de tare că au despicat trupul zmeului în două. Jumătatea cu un cap a murit, iar jumătatea cu două capete a fugit la împăratul acelei țări.

Finul lui Dumnezeu a pornit după zmeu, la curtea împăratului. Când a ajuns la o baltă, a văzut trei băieți care se băteau pentru o căciulă, un bici și o sulă de cizmărie. Erau fermecate, căciula îl făcea nevăzut pe acela care o punea pe cap, biciul îl suia la curtea împăratului pe cel care îl plesnea, iar sula îl suia pe dealul de sticlă unde împăratul își ținea ascunsă fata, de frica zmeului. Băiatul le spuse celor trei să intre în apă, el le va arunca lucrurile și vor fi ale cui le va prinde. Când băieții au intrat în apă, el a plesnit din bici și s-a trezit la curtea împăratului.

 * * *

Sursa foto

Dă click aici pentru Finul lui Dumnezeu – Partea a doua – !

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !