Lecturi povestite
În secțiunea Romane, Cartea nuntii, roman de George Călinescu
Urmare la Cartea nuntii – ep.6
Cartea nunții
Îngerul din casa cu molii
eprimat de insuccesul avut în intimitate cu tânăra care îl acostase, Silivestru căzu pe gânduri. Ajunse la concluzia că voise degeaba să se însoare, căci nu ar fi putut avea copii. De aici, începu să fie obsedat de moarte. Încercă să înțeleagă fenomenul morții și să se obișnuiască cu el, dar nu reuși.
Obsesia morții deveni atât de puternică, încât Silivestru se gândi la sinucidere. Din clipa în care hotărârea deveni de nestrămutat, deveni și el calm. Acum se gândea numai la modalitatea prin care își va lua viața. Să se înece sau să se arunce înaintea trenului i se păru hidos, prin urmările pe care le-ar fi avut asupra înfățișării sale. Să-și taie venele în baie nu se putea, căci nu aveau cadă în casă. Otrava nu i se păru un mijloc sigur. Fură pistolul lui dom’Popescu și trase un foc în vatră, spre a-l încerca, speriind bătrânele.
Nemâncat și nedormit de zile în șir, terorizat de gândul sinuciderii și al morții, Silivestru începu să aibă halucinații, vedea mereu un înger, care mai apoi se multiplică. Într-o zi, atinse cordonul gros al halatului și îi veni ideea. Se așeză și scrise mai multe hârtii, apoi le puse într-un plic adresat lui Jim. După aceea se spânzură cu cordonul.
Moartea lui Silivestru
Îmbrăcat în redingota de zile mari, așezat în raclă, Silivestru era privegheat de femeile din casă. Un timp stătură și îl priviră în tăcere. Apoi li se dezlegară limbile, întrebându-se de ce făcuse asta, apoi unde i-or fi banii, amintindu-și fel de fel de întâmplări.
Într-un târziu veni și dom’Popescu, cherchelit, ca de obicei. Îl luară la goană și rămaseră, vorbind și chiar râzând. Numai când veniră cioclii și îl scoaseră din casă, începură să plângă și să îl jelească.
Facerea lumii
Jim deveni proprietarul caselor. Silivestru i le lăsase prin testament, cu condiția să le îngăduie mai departe pe bătrâne.
Bătrânele, supărate, se retraseră cu tot cu vechituri în casele din fundul curții uriașe. Casele din față, cu o structură destul de trainică, fură complet renovate. Jim le transformă în locuințe cu ferestre late și terase spațioase. Făcu un gard nou, metalic, prin care nu se vedea în curte, iar în față construi o piscină, în care se bălăcea cu Vera. Adesea venea și Bobby.
Interiorul fusese și el complet transformat, dispărură toate mobilele desfundate și tacâmurile pestrițe, înlocuite de garnituri și servicii noi și moderne.
Nu prea aveau oaspeți, dar le plăcea să se îmbrace ca și cum aveau și să folosească toate acele lucruri pentru a se răsfăța ei doi, sau trei, când era și fratele Verei. Într-o seară petrecură până târziu și dansară, când, deodată, Verei i se făcu rău. Medicul chemat, după consultație, le dădu vestea pe care cei doi tineri abia o așteptau. Aveau să aibă un copil, aveau să fie părinți.
Sfârșit
Îi invit să citească și vă invit să-i citiți pe: Daurel, Diverse,EuMieAlmeu, Fosile și pietre, Gândire logică, Gina, IronicBlonde, Kadia, MadMike, Maricica, Max Peter, Melly și pe toți iubitorii de lecturi !
4 comments
1 ping
Naica
26/02/2012 în 2:53 PM (UTC 3) Link to this comment
Un final si fericit, dar si trist;cei ce nu sunt folositori dispar sau se indeparteaza,iar cei ce au un viitor au dreptul la bucurii si impliniri,avere…asa o fi ?
Zina
26/02/2012 în 6:04 PM (UTC 3) Link to this comment
Tot romanul a fost ușor didacticist, după părerea mea. În realitate, nici pe vremea aia, acum 80 de ani, lucrurile nu stăteau chiar așa…
Mirela
27/02/2012 în 8:22 AM (UTC 3) Link to this comment
Zina, mereu când termini o carte mă întreb: ce va urma? Pentru că aștept eu așa, să văd ce ne rezervi. Azi voi căuta în arhive câteva pagini din David Coperfield, deoarece am de ilustrat ceva. Cât de folositor îmi e acest blog! Cum să nu-ți mulțumesc?! Știi…puteam să le iau și să plec, se pare că așa e la modă mai nou , sau înearcă unii să impună moda lipsei de bună cuviință în virtualitate. Nu pot și gata, ține nu doar de suflet, ci și de educație. Ești un OM, Zina! Mulțumesc!
Mirela recently posted..Ce-a spus vulpoiul atunci când n-a ajuns la struguri
Zina
27/02/2012 în 9:55 AM (UTC 3) Link to this comment
Cu plăcere, Mirela, draga mea ! Mă bucur dacă găsești câte ceva de folos la mine. Ești invitata mea, oricând !
A different blog
26/02/2012 în 1:12 PM (UTC 3) Link to this comment
[...] Iulisa , A different blog , Teo Negură , Zamfir Pop , Ulise (blog canin) , Stropi de suflet , Fotoreporter pentru mediu , Lumea lui Alexandru , Napocel , Lunapătrată , Dani , Liviu , Oana Clara , Zina , AndreiraduM , Dana Diaconu , Florina , Vania , Mirela Pete , Lecturi povestite pe scurt,SoriN [...]