Lecturi povestite
În secția Nuvele, povestirea pe scurt a nuvelei O faclie de Paste de Ion Luca Caragiale
O faclie de Paste
O făclie de Paște
În așteptarea diligenței și prins într-o criză de friguri, Leiba Zibal, hangiul evreu din Podeni, își amintește cum a schimbat felurite meserii până când a murit fratele nevestei sale, Sura, și au moștenit hanul.
Chiar dacă aveau un trai îndestulat, nu se bucurau nici de sănătate, nici de liniște. Oamenii îi batjocoreau, îi ocărau, îi amenințau.
Cel mai rău era badea Gheorghe. Îl luase în slujbă în urmă cu o vreme, fiindu-i milă de el, îi spusese că abia ieșise din spital. Omul însă era brutal, leneș, obraznic și hoț. Când a amenințat-o pe Sura, apoi a asmuțit un câine asupra celui mic, a lui Strul, Leiba l-a scos din slujbă. Gheorghe n-a vrut să plece și poate l-ar fi și lovit pe Leiba, dacă nu ar fi venit tocmai atunci niște mușterii. Plecă, amenințându-l că se va întoarce de Paște, în noaptea Învierii.
De frică, Leiba a mers la primărie, apoi la subprefectură, să ceară să fie păzit. Subprefectul a râs de el și i-a spus să-și vadă de treabă. După câteva zile, Gheorghe fu căutat pentru o pricină și lui Leiba îi păru rău că nu îl mai ținuse în slujbă câteva zile, acum l-ar fi luat oamenii care îl căutau și nu ar mai fi avut el grijă.
Acum era chiar sâmbăta Paștelui, venea noaptea Învierii și Leiba se întreba, scuturat de friguri, dacă n-o fi fost totuși prins Gheorghe.
Toropit, Leiba se gândea cum se vor muta ei la Iași, ca să scape de toate spaimele. În așteptarea diligenței, mângâiat de soarele de primăvară, ațipi. Visă un vis groaznic, se făcea că se afla la Iași, în dugheana pe care o visa, că jandarmii dezleagă mâinile unui nebun pe care îl duceau. Nebunul se repezise la Sura și la copil și îi lovise cap în cap. Zgomotul izbiturii îl trezi. De fapt, un glumeț lovise cu o nuia pe masă.
Diligența aduse doi călători, doi studenți, unul la medicină, altul la filosofie. La stația dinainte avusese loc la han o crimă . Tâlharul prădaseră hanul și omorâseră cinci oameni. Ca să-și dea importanță, cei doi studenți purtară o discuție savantă, despre crimă și cauzele ei, schițând până și caracteristicile fizice ale criminalului tipic. Leiba recunoscu în acest portret chiar pe Gheorghe.
După plecarea călătorilor, Leiba rămase pe gânduri, posomorât. Închise cârciuma pe lumină și, chiar dacă veniră mușterii de trei ori să bată în obloane, nu deschise și nu o lăsă nici pe Sura să deschidă. Îi spuse că nu vrea să intre goi acolo. (Pentru evrei, goi se numesc cei care nu sunt de credința evreiască, în cazul acesta, creștinii). O trimise pe Sura la culcare, cu copilul.
*
La capătul de afară al gangului ce duce către han era o poartă solidă, bine închisă de o bârnă groasă pusă de-a curmezișul. Auzind tropote de cai, Leiba se duse și ascultă, tocmai când călăreții treceau la pas prin dreptul porții. Îi auzi vorbind despre cineva , întrebându-se dacă s-a culcat sau o fi plecat și spunând că, dacă e plecat o să-i vină rândul altădată.
Leiba se întoarse în dugheană și rămase în așteptare. Auzi cum sună toaca pentru Înviere și știu că e miezul nopții. După o vreme auzi nisipul scrâșnind sub picioarele unor oameni care se apropiau de poartă. Se duse iar și ascultă. Era Gheorghe, cu alții, se pregătea să sfredelească poarta, ca să înlăture bârna.
Leiba simțea că îi arde creierul, se simțea fără scăpare. Avu un moment de mare slăbiciune, în care își închipui cum avea să fie țintuit de sfredelul cu care acum dădeau găuri în poartă. Apoi îi veni o idee care îl făcu să surâdă, să își îndrepte trupul, Urmări cum fierăstrăul unește două dintre cele patru găuri, socoti că mai au de făcut trei tăieturi, se duse și luă ceva din dugheană și se întoarse.
Când bucata de lemn fu trasă afară și Gheorghe strecură mâna înăuntru să înlăture bârna care proptea poarta, Leiba îi prinse mâna cu un laț de sfoară, tras cu putere tot brațul înăuntru și priponi bine sfoara. Gheorghe era prins fără scăpare, iar tovarășii lui plecară pe dată.
Dimineață Sura îl găsi pe bărbatul ei stând pe scaun și privind cum mâna lui Gheorghe se înnegrise și se cocea la focul lămpii cu petrol pe care Leiba Zibal o pusese dedesubt. Când veni lume și întrebă ce s-a întâmplat, Leiba, liniștit, spuse să el se duce la rabin să-i spună că nu mai e jidan, ci goi, fiindcă i-a aprins o făclie lui Cristos. (Jidan e o denumire batjocoritoare dată evreilor în limbajul popular).
12 comments
1 ping
coolnewz/Ratatouille
31/01/2012 în 9:37 AM (UTC 3) Link to this comment
dar “jidan” nu este deloc batjocoritor. Chiar si unii evrei se intituleaza astfel.
Da, primvara vin cocorii. Mai astept oleaca!
coolnewz/Ratatouille recently posted..Să-ți sting focul de la inimioară
Zina
31/01/2012 în 10:31 AM (UTC 3) Link to this comment
Vezi dicționarele.
Cocorul ăla pe care-l aștepți tu, nu mai vine ! E dus de mult pe alte plaiuri
Roxana
31/01/2012 în 1:48 PM (UTC 3) Link to this comment
Mi-a placut enorm nuvela asta. In liceu (nici acum nu inteleg de ce), ma feream de teatru insa in schimb ii citeam nuvelele. Multumesc mult de “reamintire”.:)
Roxana recently posted..Ce simțim…
Zina
31/01/2012 în 2:36 PM (UTC 3) Link to this comment
Cu plăcere, Roxana, sunt bucuroasă că ți-am făcut o plăcere și sunt bucuroasă că ai revenit !
Naica
31/01/2012 în 2:31 PM (UTC 3) Link to this comment
Da,imi aduc aminte de aceasta nuvela ,citita demult…Si atunci si acum ,recitind-o, am senzatia neplacuta ca s-a petrecut ceva infiorator, nu numai faptic, ci si spiritual…
Zina
31/01/2012 în 2:35 PM (UTC 3) Link to this comment
Bine zis, Năică, ceva înfiorător, mai ales spiritual…
Gina
31/01/2012 în 8:09 PM (UTC 3) Link to this comment
Este una dintre cele mai interesante nuvele din literatura noastră. Cam dificilă pentru copii- analiza minuțioasă , parcă demnă de un clinician, conduce mintea prin toate coridoarele care duc la pierderea lucidității personajului: asasinarea în apropiere a unui alt hangiu și a familiei lui, prezența studenților interesați de teoria lui Lombrozo..etc..
O tensiune care atinge paroxismul..echilibrul se sfarmă, manifestându-se printr-un act de excesivă temeritate.
Poate un copil să ajungă printr-o lectură ca oricare alta la înțelegerea„cazului„ hangiului?
Gina recently posted..bine știți, bine să-mi dați..
Zina
31/01/2012 în 9:19 PM (UTC 3) Link to this comment
Nu, nu poate, ar trebui ca lectura să se facă în clasă, cu ajutorul profesorului, dar e timp pentru asta ? Ar fi bine măcar dacă ar citi nuvela acasă și s-ar discuta cât de puțin la școală despre ea. De altfel, cred că nu prea își are locul în lista lecturilor pentru gimnaziu, era mai potrivită pentru liceu.
Dli
01/02/2012 în 9:28 AM (UTC 3) Link to this comment
Frumoasa nuvela, imi aduce aminte de clipe frumoase petrecute in acea perioada. Felicitari pentru blog.
Dli recently posted..GALERIE FOTO – Iluzii optice – Lumea la scara mica
Zina
02/02/2012 în 9:07 PM (UTC 3) Link to this comment
Da, apare câte ceva care ne amintește cu drag de perioada școlii… Mulțumesc pentru aprecierea blogului și bine ai venit aici !
catalina
26/02/2012 în 3:29 PM (UTC 3) Link to this comment
D-na ZINA sunteti profesoara?
Zina
26/02/2012 în 6:05 PM (UTC 3) Link to this comment
Dă click pe butonul ”Despre mine”, sub titlul blogului, și vei afla !
Miercurea fără cuvinte « A different blog
01/02/2012 în 2:49 AM (UTC 3) Link to this comment
[...] , Oana Clara , Zina , AndreiraduM , Dana Diaconu , SoriN , Florina , Vania , Mirela Pete , Lecturi povestite pe scurt Share this:EmailFacebookLike this:LikeBe the first to like this [...]