Lecturi povestite
În secția Romane, povestirea romanului Nicoara Potcoava de Mihail Sadoveanu.
Urmare la Nicoara Potcoava 12
Ioan-Nicoara Potcoava
Nicoară Potcoavă
XXXVII. Prietenul și cumătrul Neculai Strămurare
Într-o noapte, Strămurare îi aduse veste lui Vodă că pârcălabul Irimia se află în țară. Strânsese ceva oaste de turci și de moldoveni și gândea să vină la Iași.
Măria-sa Nicoara Potcoava își chemă la sfat oamenii de credință și hotărâră cum să facă să îl prindă pe boierul trădător. Strămurare se duse la răzășii prieteni cu el, să pună la cale treburile.
XXXVIII. Aici, la curtea veche…
La câteva zile după aceea, Irimia pârcălabul și oamenii lui ajunseră chiar în pădurea lângă care ședeau răzășii prieteni ai lui Strămurare. Călăuzit chiar de Strămurare și oamenii lui, Irimia o luă înainte pe o cărare. Până să-și dea seama ce și cum, oștenii lui fură învăluiți de cei ai lui Nicoară, iar el însuși era legat și dus la spătăria din Iași.
Îl duseră la podină, să se împlinească osânda. Lumea striga numele pârcălabului. Deodată ieși Alexandru, atras de acest nume, pe care îl uitase. Uncheașul Petrea îl văzu cât de agitat este . Îl întrebă unde se duce și spuse că se duce și el cu Irimia, la iubita lui, Ilinca. Uncheșul, cu milă pentru bietul nebun, voi să-l oprească.
Alexandru îi trase uncheșului jungherul din teacă și îl înjunghie, apoi se înjunghie și pe sine. Cei doi căzură morți. Elisei Pokotilo, cu durere pentru moartea prietenului său, spuse către trupul neînsuflețit al lui Alexandru că l-a omorât pe tatăl său.
Nicoara Potcoavă îl întrebă pe moș Elisei ce a vrut să spună, dar acesta nu voi să-l lămurească. Atunci Nicoară se duse la presvitera Olimbiada, iar aceasta îi spuse că mama lor, Calomfira, nu a vrut ca ei să știe că sunt fiii unui om din prostime.
După câteva zile, Nicoară Potcoavă vestea că se întoarce în Ucraina.
XXXIX. Istorisirea cumătrului Neculai
După câteva luni, la hanul lui Gorașcu Haramin sosiră doi călători veniți tocmai din Țara Leșască. Ei povestiră că leșii, la porunca craiului lor, ce era plecat turcilor, îl prinseseră pe măria-sa Nicoară și îl duseseră la Liov la închisoare. Îl trădase boierul Roman Barbă Roșă, cel pentru care Nicoară plătise douăzeci și cinci de taleri ca să fie redeschisă biserica Uspenie din Movilău.
Ghiță Botgros, care în căzăcime era respectat pentru vitejia sa și primise numele de Iuri Botgrozna, îl prinsese pe boierul acesta și îi tăiase capul. Nicoară fu judecat și condamnat la moarte. Ostrovenii voiră să îl scape, dar întârziară și nu luară decât capul și trupul lui Nicoară, ducându-se să îl îngroape la Zid Negru. Acolo presvitera Olimbiada veghea la întocmirea unei mânăstiri închinată lui Ion-Nicoară Voievod. Acolo se afla și diacul Radu, străjuind mormântul măriei-sale.
2 comments
1 ping
Naica
28/01/2012 în 5:02 PM (UTC 3) Link to this comment
Trist sfarsit ,dupa cum trista e toata istoria lui Nicoara Potcoava…Sangeroase vremuri, pline de tradari si moarte,au trait oamenii in acea vreme, pe aceste plaiuri.
Zina
28/01/2012 în 6:36 PM (UTC 3) Link to this comment
Și eu am avut o strângere de inimă recitind acest roman. Un destin tragic pentru un om care ar fi putut fi un mare domnitor…
Life in picture « A different blog
29/01/2012 în 1:51 AM (UTC 3) Link to this comment
[...] Dani , Liviu , Oana Clara , Zina , AndreiraduM , Dana Diaconu , SoriN , Vania , Mirela Pete , Lecturi povestite pe scurt , Share this:EmailFacebookLike this:LikeBe the first to like this [...]