Cainele Oglu, un nou episod din seria Lecturi distractive, din volumul Povestiri vesele de Jaroslav Hasek.
Cainele rasa NewFoundland
Cainele Oglu, de rasa NewFoundland, avu neplăcuta surpriză să îi moară stăpânul. Cum stăpânul ţinuse la el şi cum îşi lăsase averea unui azil de bătrâni săraci, câinele fu pus în vânzare imediat de familia dezamăgită.
Oglu ştia că şuşotelile din ultimele zile se refereau la el şi, de aceea, nu fu deloc surprins când, într-o bună zi, zări în curte un căruţ în care se afla o ladă, iar stăpânii casei arătând spre lada cu pricina, arătau spre el.
Ştia prea bine că se va muta. de aceea mai dădu o fugă în grădina din spatele casei şi, după ce gâtui la iuţeală un cocoş şi şase găini, se întoarse înapoi în curte. Între timp lada fusese coborâtă în curte şi cainele se furişă singur în ea. Pe urmă îi aruncară acolo o chiflă, urcară lada înapoi în căruţ şi porniră cu el spre gară.
Pentru a produce efect, Oglu urlă de câteva ori a jale, nu de alta, dar să nu se spună că s-a despărţit de căminul lui fără nici un fel de înduioşare. La gară îi fu dat să audă voci care glăsuiau:
- Bietul animal, n-o să supravieţuiască…
- E un câine bun şi blajin…
Pe urmă alte mofturi de despărţire, alte chifle azvârlite în ladă, un şuierat, în sfârşit, o mişcare neobişnuită.
Ca să facă de la bun început impresie bună, cainele se apucă să se lingă cu temeinicie, după care înfulecă toate chiflele, meditând în acest timp: “Trebuie să mănânc totul, pentru ca noii mei stăpâni, când vor deschide lada, să nu vadă nimic de-ale gurii şi să-mi dea pe loc ceva de haleală.”
Când lada fu deschisă, cainele văzu o femeie tânără şi nespus de frumoasă. El ştia că faţă de femei trebuie să ai o atitudine linguşitoare, aşa că începu să sară zglobiu în jurul ei şi să dea vesel din coadă. Când stăpâna scoase din poşetă doi cârnăciori, isteţul animal mârâi de bucurie. După ce îi înghiţi cu poftă, îşi spuse în sinea lui: “Şi-acum, după ce ajungem acasă trebuie să fac nazuri ca să-şi închipuie că mi-e dor de vechiul meu cămin.”
Acasă, începu s-o privească pe noua stăpână cu nişte ochi plini de tristeţe şi melancolie. Când coniţa îi spuse: – Ţi-e dor de ai tăi, nu-i aşa ? inteligentul animal scoase un suspin adânc şi se îndreptă spre uşă. Când i se urî de acest joc, se prefăcu că doarme, întrebându-se cam ce va căpăta la masa de seară.
Nu fu dezamăgit. Căpătă o supă bună, cartofi prăjiţi în untură şi câteva oase pe cinste. Înainte de a merge la culcare, dădu prietenos din coada-i stufoasă şi, până să adoarmă, îşi spuse în sinea lui: “Cred că aici voi fi fericit.”
Chiar din ziua următoare îşi dădu seama că şi aici va fi nevoit să facă uz de cunoscuta prefăcătorie, nu de alta, dar ieşind cu stăpâna la plimbare, li se alătură deodată un tânăr care mirosea a parfum. Dacă Oglu ura ceva, atunci era mirosul de parfum.
Junele îl mângâie şi spuse:
- Va să zică ăsta-i noul dumneavoastră Saint-Bernard?
Cainele mârâi supărat. Se mai bucură un pic când domnişoara îl corectă pe tânărul dat cu parfum:
- Vă înşelaţi, Oglu al meu e un NewFoundland pursânge.
- E frumos, ce-i drept, dar şi Saint-Bernarzii arată la fel.
Oglu îi aruncă o privire piezişă.
- Un câine atât de mare ar fi bun să tragă, stimată domnişoară.
La auzul acestor cuvinte, cainele mârâi furios.
Când se despărţiră în faţa porţii, Oglu îşi urmă stăpâna în casă. Pe neaşteptate se întoarse, ieşi iute şi, ajungându-l din urmă pe tânărul dat cu parfum, îi apucă între colţii săi tăioşi umbrela, iar după ce o sfâşie se înapoie numaidecât în casă.
A doua zi, stăpâna primea o scrisoare furioasă cu cereri de despăgubire. Îi trimise douăsprezece coroane şi îi ceru să nu se mai arate în ochii ei, şi aşa scăpă Oglu de tânărul dat cu parfum.
=============
6 comments
1 ping
-X-
29/09/2011 în 7:56 PM (UTC 3) Link to this comment
Povestirea asta nu o stiam … citind-o, cainele Oglu mi-a devenit simpatic.
-X- recently posted..culori în octave
Zina
29/09/2011 în 8:06 PM (UTC 3) Link to this comment
Povestirea e mai lunga, aici e doar un fragment. Oglu asta era mare bandit !
naica
30/09/2011 în 6:51 PM (UTC 3) Link to this comment
Mda…smecher mare Oglu asta ! Nu am citit povestirea, dar istetul are un comportament aproape ”uman”.
Zina
01/10/2011 în 8:48 PM (UTC 3) Link to this comment
Putem spune chiar ca e mai smecher decat unii oameni !
-X-
08/10/2011 în 12:22 PM (UTC 3) Link to this comment
Cred ca de la cainele Oglu mi-a venit ‘chemarea’ pentru a scrie textul Doamnei cu pechinez
Danke
-X- recently posted..doamna cu pechinez
Zina
08/10/2011 în 1:20 PM (UTC 3) Link to this comment
L-am iubit pe câinele Oglu când i-a făcut praf ăluia umbrela !
Bitte !
Septembrie dens « Ioan Usca
29/09/2011 în 9:12 AM (UTC 3) Link to this comment
[...] Gabitzu, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Gângureli, Haicăsepoate, Imagini, Ivona Boitan, Lecturi Recenzate, Lilli3D, Link-Ping, Lolita, Matilda, Melami, Mircea Suman, Mirela Pete, Nea Costache, Nicu, [...]