București – România
Articolul precedent: Povesti de Bucuresti 8
Maria Tănase (1937), cea mai strălucitoare stea din muzica lăutărească
Dia Radu a realizat pentru “Formula AS” un interviu cu marele muzicolog Viorel Cosma. Acesta a pornit de la personalitatea lui George Enescu şi a continuat cu evocarea plină de farmec a unor povesti de Bucuresti din perioada interbelică, anii ’20-’30 ai secolului XX. –
Povești de București 9
Muzica lăutărească în Bucureștii de altădată
Grigoraş Dinicu, vârful muzicii lăutăreşti, a influenţat multe generaţii de interpreţi
- Pe Dinicu l-am cunoscut târziu, în 1946, era deja bolnav de cancer la laringe. Suferise şi două operaţii. Am mers de mai multe ori la el acasă, să stăm de vorbă, dar în ultima perioadă, nici nu mai putea vorbi, ne scria răspunsurile pe bloc-notesuri.
Dinicu era un lăutar umblat, un om care se şcolise, care făcuse Conservatorul, întâlnise multă lume bună, cânta pe la ambasade, pe la festivaluri. Hora staccato a lui e inegalabilă şi azi. La înmormantarea lui Dinicu, era aşa de multă omenire, că s-a întrerupt circulaţia de pe strada Finlanda, unde locuise, şi pe Şoseaua Stefan cel Mare, pâna la Lizeanu. Au venit 400 de lautari din toata ţara cu ţambal, contrabas, violoncel, viori, şi de la casa lui până la cimitir i-au cantat tot repertoriul. A fost fabulos. Parcă a explodat tot Bucureştiul de muzică. Nici Maria Tanase n-a avut asemenea funeralii.
Când începea Maria Tănase să cânte, toată lumea lăsa lingurile jos
- Fărâmiţă Lambru, un lăutar de excepţie
- În 1953, când a fost numită profesoară la şcoala de muzică, Maria cânta la optsprezece restaurante pe noapte. Avea şofer care o aştepta în faţă. În spate, pe banchetă, era Fărâmiţă Lambru cu acordeonul – unul mic, negru, prost şi găurit. Îi zicea Maria: “Dă-te, măi, mai încolo, că ai acordeonul spart şi-mi faci curent”. Până la urmă, i-a cumparat ea unul mai bun. Fărâmiţă era peste tot umbra Mariei. La 9 seara, erau la Cina, la 9.20 la Continental, la 10 fara un sfert, la Bufet. Când începea ea să cânte, toată lumea lăsa lingurile jos. Nu mişca nimeni, timp de cincisprezece, douăzeci de minute. Fărâmiţă îi ştia perfect repertoriul, nu trebuia să i se spună decât: “do diez!”, “sârba!”, “fa!”. La restaurantele bune, avea un repertoriu elevat. La miezul nopţii, ajungeau şi la cârciumi.
La Maria Borţoasa, în Calea Grivitei, cânta cântece porcoase, din vremea lui Anton Pann. Fiindcă erau mulţi care o stimau şi o invitau la masă, spre dimineaţă, se întorcea la câte un restaurant, cu Fărâmiţa alături. Mâncau şi cântau amândoi, pentru câte zece prieteni. Era o femeie teribilă Maria, sclipitoare, captivantă. A fost căsătorită cu moşierul Clery Sachelarie, dar Maria nu era o femeie de ţinut în frâu. Era o sfârlează. A trăit cu prim-miniştri, cu ambasadorul Germaniei la Bucureşti, a fost implicată în spionaj, chemată în Turcia de preşedintele Turciei. Era o femeie arzătoare, care se dăruia mult. Nu se întâlnea cu tine doar ca să te sărute pe frunte.
În vremea când Maria Tanase fascina Bucureştii cu vocea ei gravă,oraşul fremăta sub acordurile “Zarazei”
- “Zaraza” a devenit celebră în interpretarea lui Cristian Vasile, pe care l-am mai prins în viaţă. În 1929, în Uruguay , s-a ţinut un concurs de compoziţii, iar premiul doi a fost câştigat de această melodie, compusă de un oarecare Benjamin Tagle Rara. De acolo, melodia a ajuns la Paris şi a fost auzită de lăutarii români, care i-au cerut lui Nicolae Kiriţescu să scrie nişte versuri. Kiriţescu nu a făcut o traducere. A păstrat din textul iniţial doar cuvântul Zaraza, care nu era, în original, decât un îndemn de mânat boii, un fel de “hăis, cea!” Nu ştia el asta atunci ! Cum nu a ştiut nimeni, de altfel.
Kiriţescu a făcut din Zaraza “un poem de nebune dorinţi”, portretul unei femei irezistibile. Tot el a început, la un pahar, să răspândeasca legenda ei: Cristian Vasile s-ar fi îndrăgostit nebuneşte de o femeie, pe care apoi cineva, într-o noapte, ar fi omorât-o. Scriitorul Mircea Cărtărescu a dus legenda la rafinament. Zaraza ar fi fost incinerată, iar urna cu cenuşa ei ar fi fost furată de însuşi Cristian Vasile, care, în amintirea iubirii lor, a înghiţit câte o linguriţă din ea, în fiecare zi, timp de un an…
ooooOoooo
Dă click aici pentru Poveşti de Bucureşti 10 !
Pe fete le-am trimis ieri la bucătărie, pe băieţi îi invit azi la cârciumă, să asculte muzica lautareasca: Achilianu, Adi Hădean, Alex Mazilu, Blackjack, Dan N., Mad Mike, Teo Negură, Cartim, Cipri Palamariu, Daniel Rus, Daurel, Fosile şi pietre, Vania, Răzvan Pascu, Tudorel Bezea şi cine mai doreşte.
18 comments
3 pings
MadMike
06/08/2011 în 8:32 AM (UTC 3) Link to this comment
Fărâmiță Lambru si Nelu Ploiesteanu ori Ionel Tudorache sunt unii din cei mai buni, si aviz amatorilor, muzica lautareasca NU E MANELE! Intelegeti asta odata. Recomand: Capitane de judet, La chilia-n port, Prin padure pe carare etc. Faine melodii.
Deasemenea, ascult si GENERIC (Dan Ciotoi)
Zina
06/08/2011 în 10:58 AM (UTC 3) Link to this comment
Mulţumesc, Mihai ! Chiar mă gândeam că ar fi trebuit să fac această diferenţiere de la început.
Daurel
06/08/2011 în 11:07 AM (UTC 3) Link to this comment
Cumva banuiam ca “Zaraza” nu-i romaneasca…
Am avut bucuria sa-l ascult pe Farimita Lambru in vara lui 1974 in Complexul studentesc din Tei; amfitrioni erau Caramitru si Pitis; ambii ne-au intampinat la intrare.
Eu eram student la Cluj si, ca orice ardelean, nu prea agream Capitala;acel spectacol mi-a mai schimbat sentimentele; in 1975 mi se nastea in Bucuresti prima fiica…
Zina
06/08/2011 în 11:42 AM (UTC 3) Link to this comment
Da’ de ce ardelenii nu agreeaza Capitala ?! Nu e bine, vezi, prima ta fiica e…Capitalista !
Dan
06/08/2011 în 11:38 AM (UTC 3) Link to this comment
Tot respectul pentru inaintasii nostrii, insa cert este ca daca Maria Tănase ar fi trait in anul 2011, cu siguranta nu ar mai fi fost o “stea” atat de mare … Muzica a evoluat fantastic in ultimii ani, atat inspre rau cat si inspre bine (performanta). Insa e o intreaga “istorie”, n-am sa ma apuc sa o insir pe aici …
Zina
06/08/2011 în 11:48 AM (UTC 3) Link to this comment
Ar fi fost, Dane, ar fi fost, fiindca ea canta folclor curat, asa cum era el, nu inventii moderniste si remixuri !
P.S. Am facut ce m-ai rugat, dar te rog si eu, la randul meu, sa-mi dai o idee cum sa pun functia de editare la comentarii. O sa scriu si pe forum.
Daurel
06/08/2011 în 2:19 PM (UTC 3) Link to this comment
Acum, dupa 36 de ani de trai intre regateni, am o banuiala: dupa 1918 au fost trimisi functionari shmekeri in Transilvania, Bucovina si Basarabia. Comunistii au facut la fel…
Este si motivul principal pentru care nu ne (mai) vor acum basarabenii…
Desigur, nici “inaltii” functionarii ardeleni cocotati la Bucuresti nu sunt mai breji…
Nu ascund: sunt convins ca ar fi mai bine daca fiecare provincie istorica s-ar autoguverna…Deocamdata ardelenilor le este teama ca ungurii ar acapara puterea locala; in varianta actuala dicteaza in intreaga tara…Deci frica ardelenilor, razbunarea ardelenilor (?) i-a impins pe maghiari spre varful puterii
PS.Romania ar putea fi un fel de Elvetie, Germanie…
Zina
06/08/2011 în 4:06 PM (UTC 3) Link to this comment
Sigur, în visele noastre ar putea fi, dar trebuie să fim conştienţi că nu va fi niciodată. Asta fiindcă românilor le lipseşte disciplina şi respectul faţă de muncă, punctualitatea, conştiinciozitatea etc.etc., pe care le au elveţienii şi germanii. Chestiunile teritoriale şi de autoguvernare nici nu mai contează…
Devoratoarea de muzica
07/08/2011 în 10:16 AM (UTC 3) Link to this comment
Strasnica femeie,din toate punctele de vedere,a fost Maria Tanase.
Zina
07/08/2011 în 6:41 PM (UTC 3) Link to this comment
Da, păcat că pe nicăieri nu se mai difuzează muzica ei. Românii îşi uită încet-încet toate valorile…
cartim
07/08/2011 în 10:37 PM (UTC 3) Link to this comment
Dac nu gresesc, povestea Zarazei a fost ilustrata si in filmul “Supravietuitorul” , in interpretarea Ilenei Lazariuc devenita Tiriac..
Nu prea ascult muzica lautareasca dar am auzit cateva pise interpretate de Nelu Ploiesteanu, inclusiv cele in care canta ci Gheorghe Dinica.
Maria Tanase, din ce am auzit si eu (putin) avea voce, iar melodiile ei erau autentice,nu copiate sau adaptate.
Nu am fost crescut in spiritul muzici lautaresti dar cred ca as putea s-o ascult intr-o ambianta adecvata fara sa ma zgaraie in urechi , chiar cu o oarecare curiozitate.
Manele , in schimb, , nu voi putea asculta in veci…..
Zina
08/08/2011 în 6:56 AM (UTC 3) Link to this comment
Aşa e, nu greşeşti. Muzica lăutărească adevărată nu zgârie la urechi şi ai dreptate, ambianţa contează şi ea.
În ceea ce priveşte manelele, nici eu !
-X-
08/08/2011 în 11:51 AM (UTC 3) Link to this comment
Mie imi place Ciuleandra
Apropo de manelisti si lautarii autentici.
As vrea sa vad si eu un manelist care rezista ca seara de seara, vreo cinci seri de saptamana, sa cante cate sapte opt ore fara intrererupere, sau cu intreruperi de cate zece minute.
Zina
08/08/2011 în 12:08 PM (UTC 3) Link to this comment
Ciuleandra e un cântec autentic, greu de interpretat, dovadă că nu l-a mai cântat nimeni notabil după Maria Tănase.
Eu n-am văzut manelisti care să reziste atâta, că nu mergem la manelisti ! În schimb, am avut ghinionul să participăm la o nuntă cu lume foarte amestecată, la care a urlat toată noaptea Jean de la Craiova. E drept că l-au ajutat foarte mult staţiile monstruoase…
cartim
07/08/2011 în 10:39 PM (UTC 3) Link to this comment
PS. Nu am stiut ca a fost asa frumoasa in tinerete…
Zina
08/08/2011 în 6:57 AM (UTC 3) Link to this comment
A fost frumuşică, tinereţea e frumoasă prin ea însăşi. Poza însă, cred că e retuşată din plin !
Marycix
10/08/2011 în 8:20 AM (UTC 3) Link to this comment
Imi plac foarte mult aceste povestiri despre oamenii din trecut! Dar ce fel de oameni!!!
Zina
10/08/2011 în 10:06 AM (UTC 3) Link to this comment
Da, distanta innobileaza !
După ce m-am rupt în bucăţi « Rokssana's Blog
06/08/2011 în 10:55 AM (UTC 3) Link to this comment
[...] ,vis-si-realitate-2 ,lecturirecenzate [...]
Naiv. În rest, simplu « Teo Negură
07/08/2011 în 11:32 PM (UTC 3) Link to this comment
[...] Usca, Androxa, Caius, Cristi, Fewstuff, G1B2I3, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Iulisa, Jocuri cu cuvinte, Lecturi recenzate, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete, Nea Costache, Papornita, Rokssana, Romanianstamp, [...]
Nobletea spirituala pierduta POVEŞTI DE BUCUREŞTI 10
13/08/2011 în 10:23 AM (UTC 3) Link to this comment
[...] Dia Radu a realizat pentru “Formula AS” un interviu cu marele muzicolog Viorel Cosma. Acesta a pornit de la personalitatea lui George Enescu şi a continuat cu evocarea plină de farmec a vieţii bucureştene din perioada interbelică, anii ’20-’30 ai secolului XX. – Continuare la Poveşti de Bucureşti 9. [...]