București – România
Articolul precedent: Povesti de Bucuresti 6.
Dia Radu a realizat pentru “Formula AS” un interviu cu marele muzicolog Viorel Cosma. Acesta a pornit de la personalitatea lui George Enescu şi a continuat cu evocarea plină de farmec a unor povesti de Bucuresti din perioada interbelică, anii ’20-’30 ai secolului XX.
Poveşti de Bucureşti
Restaurantele cu muzică din Bucureştii de altădată
Din perioada interbelică ne-au rămas cele mai bune romanţe, cea mai bună muzică lăutărească. Unde s-au lansat marii interpreţi?
Restaurantul Cireşica, unul dintre restaurantele cu muzică, azi desfiinţat
- Muzica uşoară se asculta numai în restaurante. Existau în epocă şaizeci şi trei de restaurante cu muzică ! Interpreţii cântau la cel puţin două, trei restaurante şi o grădină, pe seară. Făceau toţi tururi. În felul ăsta, la un restaurant vedeai mai mulţi artişti.
Restaurantele cu muzică erau frecventate de clase sociale diferite. Erau, pe de-o parte, cele de lângă gară, unde cântau tarafurile Julea, Fănica Lucă, Maria Lătăreţu. Către centru erau grădinile de vară ale boierimii: la Bufet, la Şosea, la Bonaparte (Floreasca) sau terasa Oteteleşanu, unde-i puteai întâlni adesea pe Camil Petrescu, pe Sadoveanu, pe George Calinescu.
Dansul în restaurante
La restaurantul Continental, unul dintre cele mai selecte (azi vizavi de hotel Novotel) cânta Grigoraş Dinicu. Dacă, de exemplu, la Ateneu era concert cu Herbert von Karajan sau Yehudi Menuhin, impresarii îi duceau după aceea la Continental, unde îi lua în primire şeful de sală, care le oferea un meniu gastronomic românesc foarte rafinat şi apoi îi invita să asculte muzică. Şi cânta Dinicu numai muzică clasică până la 11 seara, apoi trecea, treptat, la populară, la hore, sârbe, veneau guriştii. După 1 noaptea, se puneau pe dansat: tango, foxtrot, cha-cha, charleston. Şi dacă respectivii mai voiau să petreacă, se duceau la barul Zissu, unde era numai dans până la 3 dimineaţa.
Jean Moscopol
La Zissu se beau numai băuturi scumpe, şampanii, vinuri frantuzesti, lichioruri. Acolo cânta Jean Moscopol. Era un tip megaloman Moscopol. Vorbea franţuzit, se îmbraca în culori ţipătoare, ca la Paris, umbla cu eşarfe şi pălării de fetru. El nu cânta decât în locuri bune, la cofetăria de pe Calea Victoriei, la Zissu la bar, la Parcul Trandafirilor. Nu cânta niciodată în cârciumi şi bodegi. Acolo îl găseai pe Zavaidoc.
Zavaidoc a cântat la Berbec şi la Cireşica, lângă Cişmigiu, unde se golea tramvaiul. I se facea reclama: “coboară neamule, să mănânci peşte batog şi să-ţi cânte Zavaidoc”. Era un om mai simplu Zavaidoc, venit de la Piteşti. Dar avea o voce formidabilă, de operă, cu nişte acute de tenor.
În alte restaurante cântau romanţe Ioana Radu sau Mia Braia. Ioana era o femeie simplă, nu era cultă. Nu ştia să scrie decât cu litere de tipar. Mia făcuse însă facultate. Erau fetele unui plutonier major, venite de la Craiova. Mia s-a căsătorit cu Petre Alexandru, cu care a şi cântat duete. Ioana a avut cinci bărbaţi cu cununie. Avea o voce fantastică. La romanţe, n-a egalat-o nimeni, niciodată.
Vedeţi, lumea ştia să se şi distreze pe atunci. Se muncea pe brânci, dar aveau şi bucurii.
ooooOoooo
Dă click aici pentru Povesti de Bucuresti 8 !
Invitaţi la un restaurant cu muzică: Tudor, Răzvan, Neliniştitu’, Vania, Depresie, Daurel, Daniel, Cartim,Teo, Dan, Adi Roman, Blackjack, Alex , Adi Hădean, Blackwater şi toţi cei care ar mai dori !
Notă: Am publicat acest articol şi pe site-ul “Clipe de Cluj”, la care am fost invitată cu multă amabilitate să colaborez de către Mirela Pete.
16 comments
7 pings
depresie
23/07/2011 în 8:26 AM (UTC 3) Link to this comment
Desi este un cliseu, nu ma pot abtine sa nu spun (scriu) ca nu mai este nimic asa ca odinioara. Oamenii puneau suflet si credeau in ceva anume. Acum… playback, mercantilism la un nivel abstract, accentul pus pe cistigul imediat cu orice pret.
As da o vacanta intreaga pe citeva ore petrecute intr-o atmosfera ca aceasta.
Zina
23/07/2011 în 6:29 PM (UTC 3) Link to this comment
Nu cred că mai există pe undeva ! Totuşi, e posibil să mă înşel…
Vania
23/07/2011 în 9:01 AM (UTC 3) Link to this comment
În epocă, cred că l-aş fi căutat pe Cristian Vasile. Şi pe Moscopol. Şi pe Gion. Şi pe Titi Botez. Şi, mai rar, pe Zavaidoc; pe el mai rar, căci cânta şi-n bodegi, şi-aş fi fost mahmur a doua zi.
Zina
23/07/2011 în 6:20 PM (UTC 3) Link to this comment
Vania
23/07/2011 în 6:32 PM (UTC 3) Link to this comment
Zavaidoc nu mă obliga, da’ chelnerii…
Zina
23/07/2011 în 6:41 PM (UTC 3) Link to this comment
Chelnerii, căldura, setea… o mulţime de duşmani !
Marycix
24/07/2011 în 7:31 PM (UTC 3) Link to this comment
Frumoase povesti din Bucurestii de altadata!
Zina
24/07/2011 în 10:15 PM (UTC 3) Link to this comment
Da, mă pasionează subiectul şi îmi place să împărtăşesc şi altora ceea ce aflu despre el.
coolnewz / Ratatouille
25/07/2011 în 12:50 AM (UTC 3) Link to this comment
si daca ne vom aminti de manelistii de azi, Adi Minune si altii, peste 100 de ani precum ne amintim azi de lautarii interbelici?
Zina
25/07/2011 în 3:56 PM (UTC 3) Link to this comment
Probabil ca tiganii asa vor face.
-X-
25/07/2011 în 7:38 AM (UTC 3) Link to this comment
Chiar mi-ai facut dor de Ioana Radu si nu am nici o melodie de-a ei pe hardul compului
Zina
25/07/2011 în 4:07 PM (UTC 3) Link to this comment
Pai n-oi fi pe Youtube niciuna ? Ce e cu blogul tau, de doua zile scrie ca ” a fost sters de proprietarul sau”. Acum am dat click de aici de la comentariul tau si l-am regasit
Teo Negura
11/08/2011 în 8:34 AM (UTC 3) Link to this comment
Favoritii mei sunt Moscopol si Cristian Vasile, la fel ca ai lui Vania, si mai era ceva sau cineva care mi-ar fi facut zilele mai bune: Constantin Tanase…
O zi linistita, Zina, iti multumesc!
Zina
11/08/2011 în 9:53 AM (UTC 3) Link to this comment
Favoriţii tăi sunt şi ai mei, Teo !
Dan
11/08/2011 în 11:10 AM (UTC 3) Link to this comment
Societatea a evoluat intr-o directie unde asa ceva niciodata nu va mai fi posibil … Insa, poate ca, generatiile viitoare, peste ciativa zeci sau sute de ani, vor spune acelasi lucru despre noi …
Zina
11/08/2011 în 6:33 PM (UTC 3) Link to this comment
Este posibil, din pacate…
Vertij « Ioan Usca
23/07/2011 în 8:57 AM (UTC 3) Link to this comment
[...] Androxa, Cristi Milla, Imagini, Lecturi recenzate, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Tanya, Teo Negură, Theodora [...]
Neliniştitu' » Post Topic » Pentru sănătatea dumneavoastră evitaţi consumul de sare, zahăr şi maşini!
24/07/2011 în 12:10 AM (UTC 3) Link to this comment
[...] Datorii: Gabriela Elena, Dana, Teo Negură, Luna Pătrată, Rokssana, Nea Costache, Zina. [...]
palatul mogoșoaia « freestyler
24/07/2011 în 7:54 AM (UTC 3) Link to this comment
[...] Recomandări: Români pe Coasta de Azur, Povești de București, Eugene de Blaas, Vertij, Teiul, Inocentul, Știu, Scrisoare către un necunoscut, Poveste de [...]
jurnal « Rokssana's Blog
24/07/2011 în 11:05 AM (UTC 3) Link to this comment
[...] ,9abordare ,patranoiudana ,lecturirecenzate ,mirelapete ,neacostache, ragnarslife ,ioanusca ,haicasepoate ,theodora0303 [...]
Distilerie blogger-istică. Beţivul de cuvinte « Teo Negură
24/07/2011 în 11:06 PM (UTC 3) Link to this comment
[...] de cuvinte, Clipe de Cluj, Caius, Dana, Drum spiro, spero, G1B2I3, Ilarie, Jocuri cu cuvinte, Lecturi recenzate, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete, Nea Costache, Noua abordare, Rokssana, Theodora, [...]
Serate muzicale în Bucureştii de altădată. Poveşti de Bucureşti 6
31/08/2011 în 5:57 PM (UTC 3) Link to this comment
[...] Restaurantele cu muzică POVEŞTI DE BUCUREŞTI 7 spune: 11/08/2011 la 8:29 AM [...]
POVESTI DE BUCURESTI 8 - Bucureştii interbelici, film-document
04/03/2012 în 6:50 AM (UTC 3) Link to this comment
[...] Articolul precedent: Povesti de Bucuresti 7. [...]