Greierele si furnica, fabulă de La Fontaine, tradusă de Tudor Arghezi, reprodusă aici pentru cei care doresc să o citească și nu o găsesc.

Greierele şi furnica

Greierele si furnica

Şi-a pierdut vara cântând,
Greierele, şi, flămând,
A văzut, aşa, deodată,
Pornind viscolul să bată.

Nu se pomenea fărâmă
De gânganie sau râmă;
Şi nemaigăsind nimica,
Dete fuga-mpleticit
La vecina lui, furnica.

Muşuroiul sta clădit,
Plin cu tot ce-ai fi râvnit.
Magazia cu făină
Era sub o rădăcină;
Şi, la rând, în multe caturi,
Erau saci cu mei pe paturi.
Adunaţi într-o firidă,
Sâmburi roşii de stafidă.
În dulap şi-ntr-un sertar,
Mălai galben şi zahar.
Ouăle cu coaja mică
Erau ouă de furnică,
Căci cumetrele îşi fac
Prăjituri şi cozonac.
Într-un beci închis cu scoabe,
Boloboace: struguri boabe.
Vasăzică un belşug
Rânduit cu meşteşug.

- Mă rog, maică, dumitale,
Sunt în picioarele goale.
Am rupt opinci şi obiele,
De calc de-a-dreptul pe piele.
Straie, ce mai am pe mine,
De gol ce-s, mi-e şi ruşine.
Am rămas de capul meu,
M-a uitat şi dumnezeu…

Luat de vânt, târât de apă,
Plăpând ca foaia de ceapă,
Încă de la arătură
N-am mai pus nimic în gură.
Să mă ierţi, de nemâncare
S-a prins burta de spinare.
Uite ce ţi-aş fi cerut,
Niscai boabe de-mprumut…
Până pe la Mărţişor…
Vreau să rabd, dar să nu mor.
Şi mă jur, i-a spus, că-ţi voi
Da cu dobândă-napoi.
Poţi să-ntrebi dacă nu sunt
Om cinstit şi de cuvânt.

Ce păcat că gospodina
E zgârcită, bat-o vina !
În loc să ia din cămări
Şi să dea, pune-ntrebări.
Că aşa o fi bogatul,
Darnic mai vârtos cu sfatul.
- Cum de ceri cu împrumut?
Astă vară ce-ai făcut?
Zise potrivindu-şi baba
Negri-i ochelari cu laba.
- Ce să fac? De mi-e iertat,
Astă vară am cântat.
Am cîntat cri-cri, gri-gri,
Nopţi cu nopţi şi zi de zi.
- Ai cântat? Îmi pare bine!…
Acum joacă dacă-ţi vine!
Şi calica de mătuşe
Trânti ivărul la uşe.

Fabula Greierele si furnica ar putea avea drept morală proverbul ”Strânge bani albi pentru zile negre ”. Dacă ai altă idee, scrie la comentarii !

ooooOoooo

Sursa foto