Povestiri pe scurt ale unor scrieri recomandate elevilor, indragite și de adulții amatori de lecturi.

Dimitrie Bolintineanu

n.1819 – d.1872

Poet român, om politic, participant la revoluţia de la 1848. A scris Legende istorice, Cântarea României, volume de poezii, de călătorii.

Citește mai multe despre biografia lui Dimitrie Bolintineanu !

Legende istorice

Preda Buzescu

Legende istorice de Dimitrie Bolintineanu

Preda Buzescu a fost un  comandant de oşti al lui Mihai Viteazul, ca şi fraţii săi, Radu şi Stroe. El a purtat lupta descrisă în legendă la data de 15 ianuarie 1595, la Stăneşti, lângă Giurgiu, hotărând, cu victoria lui, soarta bătăliei cu tătarii.

După trei zile de lupte între români şi tătari, Preda Buzescu a văzut cu mâhnire că au pierit mulţi dintre vitejii luptători români. Atunci şi-a îndemnat calul în faţa oştirii şi l-a chemat la luptă pe însuşi nepotul hanului tătar, pentru a hotărî soarta bătăliei.

Cei doi au descălecat şi s-au luat la luptă. Razele soarelui străluceau pe zalele lor şi le înfierbântau frunţile, răcorite doar de vânt.

S-au lupta cu spadele până li s-au frânt, apoi s-au luat la trântă, până când tătarul l-a lovit pe Preda cu o secure mică şi i-a stricat pavăza. Preda Buzescu l-a izbit  o dată pe tătar cu măciuca şi l-a ucis.

Îmbărbătaţi de această victorie, oştenii români au învins hoarda tătarilor.

Această legendă istorică a inspirat un tablou pictorului Theodor Aman.

Mare admirator al lui Mihai Vitezul, Dimitrie Bolintineanu, pe vremea când a fost ministru al Instrucţiunii şi Cultelor, s-a preocupat de ridicarea la Bucureşti a unei statui a voievodului. Târziu, după moartea lui, la 1874, în Piaţa Universităţii se dezvelea statuia domnitorului Mihai Viteazul.

Muma lui Stefan cel Mare

Originea acestei legende istorice se află în “O samă de cuvinte”, scrierea cronicarului român Ion Neculce. Acesta istoriseşte că , în 1476, Stefan cel Mare, fiind învins de turci în bătălia de la Războieni, s-a retras la Cetatea Neamţului, unde se afla mama sa, doamna Elena. Aceasta nu l-a lăsat să intre şi l-a îndemnat să se ducă şi să strângă oaste, pentru a izbândi în luptă.

În vechea cetate se aflau soaţa şi mama domnitorului. Tânăra soţie plângea mereu, căci soţul ei era la luptă, dar soacra era mereu lângă ea şi îi dădea curaj.

Într-o noapte, la poarta castelului a bătut cineva. Era Ştefan, rănit, venise să se adăpostească, fiindcă oastea lui fusese zdrobită de turci.

Mama domnitorului ieşi în poartă şi îi spuse că nu îl recunoaşte de fiu. Fiul ei trebuia să fie cu oastea, la luptă. Dacă totuşi el este, atunci să plece la oastea lui şi  să lupte până la moarte pentru ţara lui. Atunci îl vor recunoaşte şi îl vor onora toţi.

Ştefan s-a întors, şi-a adunat oastea şi a început din nou lupta. De această dată, duşmanii au fost înfrânţi.

========

Găsești textul întreg pe blogul Lecturi scolare !

Sursa foto